Viața extravagantă a celor foarte bogați: petreceri de 200.000 de dolari

Cât de extravagante erau petrecerile miliardarilor antici?

Ce înseamnă, de fapt, viața de bogătaș? Să aruncăm o privire asupra culiselor petrecerilor unde se cheltuiau 200.000 de dolari într-o singură noapte.

Cheltuielile extravagante sunt, în general, apanajul elitelor, fie că acestea au sânge albastru sau nu.

Răsfățurile pe bani mulți ale bogătașilor de astăzi par, însă, chilipiruri în comparație cu modul în care își cheltuiau banii „miliardarii” din antichitate sau din evul mediu.

Aceștia aveau practici absolut șocante. Luxul și bogăția au fost mereu asociate cu elita socială și politică de-a lungul istoriei. Bogătașii de astăzi impresionează prin cheltuieli extravagante, de exemplu mașini de lux, toalete cu aur, yacht-uri, palate sau petreceri nebunești.

Cu toate acestea, aceste extravaganțe par banale în comparație cu ceea ce puteau cheltui bogătașii trecutului, mai ales cei din Antichitate și Renaștere.

Aproape că nu există om pe fața Pământului care să poată rivaliza cu cheltuielile și luxul de la curțile regilor Franței, Ludovic al XIV-lea și Ludovic al XV-lea, sau cu extravaganța banchetelor organizate de împărați ori patricienii romani. Cine ar putea rivaliza astăzi cu „yacht-urile” împăratului Caligula, adevărate palate plutitoare? Traiul opulent al elitelor din trecut era atât de ieșit din comun, încât până și la baie foloseau, pe post de hârtie igienică, mătase.

Cum arată petrecerile extravagant de lux ale bogătașilor?

Cea mai extravagantă petrecere la o vilă de lux din Malibu sau de pe țărmurile Mediteranei pare o simplă masă cu parizer și muștar, comparativ cu banchetele romane.

Evident, acestea erau organizate de patricieni și împărați. Dacă astăzi o petrecere „de trei zile și trei nopți” reprezintă extravaganța supremă, la elitele romane era doar încălzirea.

La aceste petreceri, care puteau dura de la șase ore la zece zile, oamenii mâncau și beau până vomitau efectiv și o luau de la capăt. Ei aduc împreună din toate regiunile tot ce este cunoscut sau necunoscut pentru a-și ispiti invitații pretențioși.

Mâncarea, pe care stomacul lor, epuizat de delicatese, abia o mai poate reține, este adusă din cel mai îndepărtat ocean.

Vomită pentru a putea mânca și mănâncă pentru a putea vomita, și nici măcar nu se învrednicesc să digere banchetele pentru care scotocesc întreg globul, spunea Seneca cel Tânăr în De Consolatione ad Helviam.

O sursă majoră de informații despre luxul elitei romane este Suetonius, un om nu foarte agreat de împărați din cauza originii sale senatoriale.

De la el aflăm despre practica folosirii unei pene pentru a irita cerul gurii și a goli stomacul.

Cine cheltuia mai mult?

Claudius (împăratul Claudius) rareori părăsea sala de mese înainte de a fi ghiftuit și îmbibat cu băutură.

Apoi mergea imediat la culcare, stând întins pe spate, cu gura deschisă, iar o pană îi era introdusă pe gât pentru a-i ușura stomacul, scria Suetonius în Viața lui Claudius.

La aceste banchete erau servite mâncăruri care întreceau orice rafinament și pentru care se cheltuiau sume exorbitante.

De exemplu, pentru o singură noapte de banchet, cheltuielile puteau depăși 400.000 de sesterți, ceea ce înseamnă, la puterea de cumpărare din 2020, aproximativ 200.000 de dolari.

Atenție, doar pentru o singură seară. Asta includea mâncare exclusivistă, dansatori, animatoare, escorte, servitori, băutură, gladiatori și multe altele.

Banchetul roman evocă imagini voluptuoase cu bărbați în toge, tolăniți pe canapele și ghiftuindu-se cu ugere de scroafă sălbatică și melci umpluți, în timp ce servitorii intră în șiruri, purtând platouri pline de mâncăruri cu sosuri grele și condimente delicate din toate colțurile lumii: struț din Africa, piper și trestie de zahăr din India, chimion din Etiopia, sumac din Siria, măsline din Grecia și acea delicatesă locală mereu preferată de romani, smochina cărnoasă. Vinul este băut în cantități industriale din cupe de argint cu două toarte, în timp ce pe fundal răsună o liră.