Românii nu mai vorbesc cu vecinii: cum a dispărut ideea de comunitate

De ce oamenii evită interacțiunile spontane?

Psihologul clinician Luminița Tăbăran explică pentru Adevărul că fenomenul are legătură cu transformări sociale și psihologice mult mai mari decât simpla lipsă de politețe.

Dacă acum 40-50 de ani vecinii nu doar se cunoșteau, ei aveau relații strânse, se ajutau, iar mica lor comunitate era un real sprijin în orice problemă ar fi apărut, azi lucrurile stau cu totul diferit.

Tehnologia e doar partea vizibilă, spune aceasta.

Potrivit psihologului, ritmul de viață este mai fragmentat și mai obositor, iar oamenii nu mai au timpul și disponibilitatea emoțională necesare pentru a construi relații apropiate cu cei din jur.

Dacă înainte exista o stabilitate a spațiului locativ, acum sunt foarte multe persoane care stau în chirie, schimbând des casele, iar investiția în relația cu vecinii nu este pe ordinea priorităților, explică Luminița Tăbăran.

În plus, multe persoane își protejează tot mai mult spațiul personal și evită interacțiunile spontane, mai ales în contextul în care încrederea socială a scăzut considerabil. Faptul că cineva se uită în ecran în lift sau la intrarea în bloc transmite indirect: «sunt ocupat», «nu vreau conversație» sau «vreau să evit contactul».

Poate fi o metodă acceptată social de a evita interacțiunea fără conflict direct, afirmă psihologul. La rândul său, psihoterapeutul adlerian Gabriela Răileanu spune că telefonul mobil a devenit inclusiv un instrument prin care oamenii își reglează disconfortul emoțional.

În situații scurte, imprevizibile sau ușor inconfortabile – cum este întâlnirea cu un vecin în lift – telefonul oferă o soluție rapidă de evitare a disconfortului, declară aceasta pentru Adevărul.

Ce se întâmplă cu relațiile noastre!

Potrivit psihoterapeutului, comunicarea online a schimbat enorm felul în care oamenii se raportează unii la ceilalți, pentru că interacțiunile digitale sunt controlabile și previzibile.

În mediul digital putem alege momentul, formularea și chiar persoanele cu care intrăm în contact.

În viața reală, lucrurile sunt mai imprevizibile. Un salut sau o conversație scurtă implică spontaneitate și o minimă expunere socială, este de părere Gabriela Răileanu. Ea atrage atenția că, în timp, lipsa acestor interacțiuni aparent banale afectează inclusiv capacitatea oamenilor de a comunica firesc.

Abilitățile sociale se mențin prin utilizare. Când interacțiunile scurte și repetitive dispar, scade și ușurința cu care sunt inițiate, explică psihoterapeutul. Discuția de pe Reddit arată că fenomenul este perceput foarte diferit de la o persoană la alta.

Unii utilizatori spun că au renunțat să-și mai salute vecinii după ce au fost ignorați în repetate rânduri, în timp ce alții consideră că un simplubună ziuaține de educație și respect minim față de cei din jur.

Un utilizator povestește că, după mai multe experiențe neplăcute într-un bloc vechi din București, a încetat complet să își mai salute vecinii. Am salutat de câteva ori, am fost ignorată complet. Până la urmă am încetat, că mi se pare penibil să salut și nici măcar să nu mă saluți înapoi, scrie acesta. Altcineva spune că evitarea contactului social merge chiar mai departe. Tu apuci să te urci în lift cu vecinii? La mine fug dacă văd pe careva că așteaptă liftul.

Ori se fac că au treabă pe afară până pleci, ori o iau pe scări, afirmă un alt utilizator. Există însă și persoane care susțin că ideea de comunitate de bloc poate deveni uneori intruzivă și obositoare.

Personal urăsc ideea de comunitate în bloc și mă bucur că în blocul în care stau acum nu mai există bănci în față unde să se strângă toți ca să spargă semințe, să facă gălăgie și să bârfească. E mai plăcut așa. Ne dăm bună ziua și ne vedem de viețile noastre, scrie un alt participant la discuție. Alți utilizatori spun că evitarea interacțiunilor nu înseamnă întotdeauna lipsă de respect.

Sunt neurodivergent. Încerc, dar uneori mi-e greu să salut.